duminică, 24 octombrie 2010

Dorinta mea e linistea!

Masina rula cu viteza pe sosea. In zare cerul portocaliu se contopea cu cenusiul asfaltului devenind nedefinit. Prin geamul deschis vantul se juca prin pletele fetei de la volan. In ochi i se citea stupoare. Nelamurire. Dispret si dezgust. Toate la un loc  se rasfrangeau asupra piciorului care apasa cu putere pedala de acceleratie.

“Esti imatura! Esti un copil iresponsabil. Nu esti demna de mine!”
Furia ii lumina chipul si cuvintele lui ii tipara pana in adancul mintii. Inclesta mainile pe volan si se abtinu cu greu sa nu planga. Vocea se repeta constant ca un metronom invadandu-i inimitatea gandurilor sale.  Trebuia sa fuga. Cat mai departe. Sa alerge dincolo de  cuvintele  ce pluteau neinvitate in sufletul ei. Isi dorea sa fie liniste.
“Esti imatura, Geo! Imatura!”
Cine era el sa ii  judece maturitatea? Cine i-a dat dreptul sa ii arunce un fata  astfel de cuvinte?
Isi aminti de prima lor intalnire. Nici nu a vrut sa se uite la el. Era un pusti cu pretentii. Si acum? Sa sufere atat din cauza unor vorbe aruncate in vant? A facut sacrificii pentru el. Si-a impus sa renunte la copilariile sale pentru pretentiile lui.  Nu putea sa accepte asta. Era prea mult. Trebuia sa se linisteasca. A ales sa fuga si fugea departe. Departe si repede. Sa lase totul in urma. Sa nu il mai auda. Sa fie liniste. Sa isi scoata din cap vocea lui pentru totdeauna. Sa uite.
Deschise radioul insa vocea crainicului semana izbitor cu vocea care ii reprosase atat de multe. Vantul suiera prin fereastra cu acelasi glas autoritar. Pe marginea drumului, copacii se ondulau  catre dansa in miscari  furioase. O pasare trecu in zbor in sens invers si ii tipa in zbor “Imatura!”. Impinse pedala acceleratiei la maxim si motorul tusi: “Iresponsabila!”  
Pe marginea drumului un caine se pregati sa latre catre dansa pe un ton plin de dispret.
Atunci isi dori razbunare. Chipul ii capata urme de furie si cainele nu mai avu timp sa se fereasca. Vocea  din mintea ei trebuia sa fie redusa la tacere odata pentru totdeauna. Isi dori liniste. Nu vroia sa mai auda nimic. Isi astupa urechile luand mainile de pe volan si tipa. Tipaul se desfacu in mii de bucati si se sparse intr-un ecou mut.
Lovi cainele  si la viteza pe care o avea ricosa intr-un copac de pe marginea  drumului.  Impactul fu violent, fiarele contorsionate muscara din asfalt intr-un  urlet sinistru. Dar Geo nu mai auzea nimic. Copacul prabusit statea surd peste masina distrusa. Cainele  schiopata, pasarile priveau in liniste. Vantul  scutura crengile copacilor intr-o ninsoare confuza de toamna.
Aruncata pe camp, proiectata intr-o adunatura de frunze si crengi, Geo privea scena precum un pictor isi priveste  capodopera dupa o munca indelungata. Fara  nici o zgarietura, fara  dureri, privea in liniste. Vantul suera mut, cainele latra fara sa scoata vreun  sunet, pasarile erau mute si ele. In momentul impactului, tipatul imaturitatii  exploda in mintea ei  in mii de farame. Urma un suierat prelung si apoi totul amuti. In dorinta ei de a scapa de  vocea ce o mustrase atat de tare, Geo isi pierduse auzul definitiv.
Amurgul  se uni cu pamantul amestecandu-si culorile intr-un cenusiu sangeriu. Era  primul apus  fara sunete  din multele ce aveau sa urmeze.  Lasand in urma toate problemele, Geo pasea incet spre noi orizonturi.
Incerca sa zambeasca insa   prima lacrima aparu in coltul ochilor.  Abia acum realiza ca el avea  dreptate. Insa era prea tarziu. Nu avea sa il mai auda niciodata. Linistea avea sa ii fie deacum cel mai bun prieten.

Nu va lasati in viata purtati de valurile   ratiunii unor impulsuri de moment. Evitati sa va doriti cu ardoare un lucru pe care stiti ca il veti regreta in final. Totul este in armonie in vietile noastre. Soarta tine  destinele in balanta chiar daca uneori pare cruda. Nu vreti sa platiti greselile facute prin regretul  implinirii unor dorinte de care nu aveti nevoie. Traiti-va viata la maxim acordandu-va din cand in cand doar o clipa de atentie. Voie buna!

22 de comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Sa ai prieten linistea, foarte interesanta cugetare.
O duminica senina si binecuvantata sa ai Tudore!

Tudor Enea spunea...

Multumesc Doamna Elena. O duminica plina de voie buna si dumneavoastra.

pandhora spunea...

echilibru si armonie...doua lucruri greu de obtinut si o data obtinute...greu de pastrat...

Tudor Enea spunea...

cu cat e mai greu, cu atat e mai pretios si mai frumos, nu-i asa, Pandhora?

pandhora spunea...

frumusetea e pretioasa...indiferent de natura ei..

DOAR NOI spunea...

stii?! era o vorba din batrani: soarta ti-o mai faci si cu mainile tale. trebuie sa influentezi putin destinul (D-zeu nu iubeste lenea), sa ai dorinte, sa te lupti pentru ele (D-zeu da, dar nu baga si in traista).

Cand ceva, un vis, nu trebuie sa se indeplineasca, apar semne, piedici.

Cred ca am ceva experienta la observarea semenlor din viata mea... :) Sau poate am citit si m-am preocupat mai mult de aceasta latura. Mergi la filmul "MAnanca, roaga-te, iubeste"... o sa iti faca bine...

Saai parte de tot ce-i bun, iti doresc din tot sufletul meu optimist!

Tudor Enea spunea...

multumesc Pandhora.

laudia - intr-adevar soarta te influenteaza, insa decizia finala e a fiecaruia. tine de liberul arbitru. am auzit de film, pare romantic. multumesc mult. duminica placuta.

DOAR NOI spunea...

:)) eu am spus exact invers: CA TU ITI POTI INFLUENTA SOARTA! off... esti indragostit clar. si ma bucur pt tine. :)

filmul are si romantism, si psihologie, si lectii de viata.

ganduri alese!

Tudor Enea spunea...

claudia - am inteles. nu am personalizat nimic. ma refeream la fiecare din noi. eu, tu, oricine. fiecare cu soarta lui. multumesc.

Anonim spunea...

@ legat de comm-ul ce mi l-ai lasat. Multumesc tare mult ca imi apreciezi poezia... nu trebuia sa te lasi de scris poezii, dar niciodata nu e prea tarziu ca a te reapuci. Multumesc frumos ca imi oferi ceva bun de citit

Tudor Enea spunea...

iti multumesc Mada. e drept ca niciodata nu e prea tarziu. poate intr-o zi o sa ma prinda inspiratia, pana atunci imi exprim sentimentele optimiste in proza. deocamdata cuvintele imi zambesc mai mult in acest fel.

Anna spunea...

Ce duminica frumoasa mi-s cuvintele tale. Multumesc Tudor.

Tudor Enea spunea...

Eu iti multumesc, Anna.

. spunea...

in viata nimic nu e intamplator...sa ai o zi frumoasa

Tudor Enea spunea...

toate se intampla cu un rost anume. iti multumesc, Iulia.

Anca G. spunea...

mi-am dorit liniste. multa. te-am citit si am realizat ca nu-mi trebuie decat o fractiune de secunda. multumesc. m-ai trezit.

Tudor Enea spunea...

gand in gand cu voie buna. o ractiune e de ajuns uneori. multumesc si eu.

memori3s spunea...

Linistea reprezinta cel mai mare dar de care poti avea parte.. si bineinteles e un lucru atat de simplu, insa noi complicam totul.. de ce? pentru ca ne place sa ne complicam viata, ca sa aflam cat mai mult ne strofocam mult prea mult, punem prea multe intrebari cand mare parte din ele sunt raspunsuri, insa nu le vedem, si asta e... da :)) complicat.
Ca sa ne indeplinim pe plan profesional si spiritual mai intai trebuie sa avem un obiectiv, sa ne dorim cu ardoare sa il indeplinim si sa nu lasam la voia intamplarii.. pentru ca avem puterea sa schimbam totul in favoarea noastra, doar sa vrem.

:)

memori3s spunea...

p.s. am uitat sa adaug ca sa ai parte de liniste in zilele de azi e chiar un dar divin, pe care eu il astept cat mai repede ( numai in week am liniste asa ca astept astept):D:D
in plus ca sa iti atingi obiectivele e nevoie si de rabdare si e greu.. deci trebuie sa perseverezi.. ar trebui sa lucrez si eu mai mult :)).
>:D< o seara faina sa ai

Tudor Enea spunea...

memori3s - oamenilor in general le place sa isi complice viata. pentru ca daca ar fi totul simplu ne-am polictisi. cred ca am mai vorbit noi despre asta. important este ca in final, dupa lungi zbateri, sa ne gasim cu totii linistea atat de mult dorita. iti multumesc. sper sa iti gasesti si tu liniste cat de curand.

DoarATAT spunea...

Poate că da, ESTE necesară şi ... Liniştea !
Doar că (părerea MEA !!!): NIMIC NU TREBUIE FORŢAT !
Nici "către mine" ... , din partea "Lumii", nici din partea mea, către ALTCINEVA, sau, chiar către "mine însumi" !
A fi "modest" nu înseamnă "să tragi ... pe dreapta", pentru că sunt alţii ... mai "abitir" decât "ŢINE" ! Însă, modestia la care mă gândesc acum, trebuie SĂ NE ÎNVEŢE ... numai DE BINE !
Fiecare îşi are un "locşor" în Viaţă, toţi depindem UNII DE CEILALŢI, însă ... nu noi "alegem" CAPĂTUL DE DRUM ! Nici pe al nostru, nici pe al altuia !
Viaţa se autorespecta !
Cine NU RESPECTĂ, riscă ... să-şi piardă Viaţa !
~
Cornelius, :)

DoarATAT spunea...

(Erata):
"A fi "modest" nu înseamnă "să tragi ... pe dreapta", pentru că sunt alţii ... mai "abitir" decât "TINE" !"
~
(scuze ! ~ graba strică treaba !)
~
Cornelius, :)