Noaptea se lasa incet peste oras si se amesteca cu norii grei, imbibati cu apa. O ploaie marunta si deasa tulbura linistea serii creind o stare de melancolie. Fereastra pe care priveam imi reflecta zambetul in lumina palida a camerei, incercand totodata sa cuprinda cat mai multi stropi din ploaia ce nu parea sa se opreasca curand. Atmosfera tinde sa fie aproape romantica si am simtit fara sa vreau nevoia de iubire. Singuratatea pandea dupa colt si parea pregatita sa isi intinda umbra peste inima mea. Telefonul suna la momentul oportun pentru a ma trezi din visare trista, amintindu-mi ca sezonul ploios nu e printre favoritele mele. Si cum nimic nu se intampla fara rost in viata mea, am avut satisfactia sa-l aud in receptor pe Cupidon! Era cu treaba prin oras si isi dorea sa se opreasca pe la mine sa stea de vreme rea. Si daca tot era in trecere, mai stam si noi ca baietii la o bere, mai discutam una alta, mai povestim de iubire si fete frumoase.
"Da...ca deobicei," ma prefac eu suparat in fata lui Cupidon si continui: "La mine vii doar in vizita de placere si niciodata de lucru."
"Ar trebui sa fii bucuros ca nu te-am uitat. Mereu avem cate ceva de povestit."
"Nu pot sa fiu nemultumit de tine, prietene, dar de fiecare dau eu berea cand ma vizitezi."
Il inteleg. E obosit. Nu poate sta numai dupa capul meu asteptand sa gasesc fata potrivita. Am multi prieteni care s-au insurat anul asta. A trebui sa alerge la toti si sa-i vegheze. Iubirea fiecarui om e importanta.
Criza il loveste incet incet si pe el. Sagetile pentru arcul fermecat nu se mai fac precum se faceau inainte. Are din ce in ce mai putine. Si lumea fuge acum din calea lui si se fereste de sageti si sentimente. Nu isi poate permite sa le risipeasca tragand cu arcul in necunoscuti. Trebuie sa stea sa ii studieze, sa faca rapoarte de compatibilitate intre oameni, sa-si consulte orologiul de inimi si abia apoi intr-un tarziu sa treaca la partea practica ce implica dragostea adevarata. Nu pot sa il cert cersind mereu iubirea numai pentru mine.
Povestile curg nenumarate. Ne amintim de nuntile la care am fost anul asta si planificam nuntile prietenilor nostri de anul viitor. Berea ii face bine, dezlegandu-i limba inflorindu-i si mai mult zambetul pe buze. Nici nu mai stiu cand s-a oprit ploaia. Isi intinde aripile si se pregateste de plecare. Saptamana viitoare alt prieten de al nostru face nunta de poveste.
"Sa ne vedem cu bine!" se inalta apoi in mirificul colt de senin cu stele faclii, proaspat eliberate de sub dominatia norilor infumurati.
Se intoarce zambind si imi striga din zbor:
"...si sa nu uiti niciodata, sageata iubirii tale e pregatita de mult. Asteapta doar timpul potrivit pentru a fi lansata in marea ta dragoste."