Ȋn faţa paginii albe, mi-am scos stiloul să scriu, să-mi
aştern pe hârtie vise ȋn cuvinte măreţe. Peniţa alunecă uşor şi sentimentele se
colorează simplist. Foaia, de un alb imaculat, e presărată acum cu idealuri
albastre.
Afară e frig şi inima ȋmi prinde ȋncet cruste de gheaţă.
Aburi şi fum, răsuflu greu, vântul ȋmi şopteşte de iarnă. S-au colorat ca
stelele reci copacii goi ce frunzele şi-au risipit ȋn miazăzi.