In asfintit, o raza de soare isi intinde lumina catre padure. Printre nameti, razbatem mereu catre senin cu gandul departe, cautand primavara. Inca nu vad nici o urma, insa sperantele incep de pe acum sa inmugureasca.
marți, 8 ianuarie 2013
duminică, 6 ianuarie 2013
Să nu te-ncrezi...
Anul începe în forță cu decizii forțate şi concepții impuse. Trecând peste
ele şi ignorând toate neplăcerile, mă refugiez în cuvinte. Cândva am renunțat
să mai scriu poezii pentru că mi se păreau triste. Astăzi am înțeles că pot să
îmi vărs tristețea în versuri care nu au nici o legătura actuală cu realitatea,
iar în viața de zi cu zi să merg mai departe zâmbind, aşa cum făcem inainte, aşa
cum fac mereu.
marți, 1 ianuarie 2013
Miercurea fără cuvinte – Happy ’13!
Pesimistii ar
avea tendința să spună că urmează un an ghinionist. Eu spun că anul va fi cel
puțin la fel de bun precum cel care a trecut. La mulți ani !
duminică, 30 decembrie 2012
M-am reinventat!
Anul a început cu emoţii şi planuri măreţe. A continuat aşa cum ar fi trebuit să fie, în
ritm ameţitor, în gânduri ce trec precum
timpul şi fapte ce rămân pentru eternitate. La început de an mi-am propus să
fiu altfel. Acum, la final, pot să spun
că am reuşit.: anul ăsta m-am reinventat!
joi, 27 decembrie 2012
...de poveste
Şi dacă râuri de cuvinte curg nestingherite printre pagini de carte, atunci,
alături de gânduri şi clipe, se vor transforma cu toate în sentimente ce
vibrează necontenit în sufletul fiecărui cititor. Astăzi, un nou volum al
Antolgiilor Amprente literare a prins miros de cerneala proaspată ieşită de sub
tipar.
marți, 25 decembrie 2012
Miercurea fără cuvinte - O rază
Nu avea cum să lipsească din toată sărbătoarea o rază de
soare, o rază de lumină, o rază de speranță. Să fie ziua şi gândurile luminate, iar toate dorințele să se îndeplinească
sub magia zilei de Crăciun!
duminică, 23 decembrie 2012
Crăciun fericit!
Şi dacă ați şti
ce mă aşteaptă… Şi dacă ați şti cum îl aştept… Să vină să mă impresoare, să îmi
ridice inima din piept. Să mă înalțe în zbor prin cer cu stele, să mă aducă iar
în lume cu iubire. Să mă răsfețe, să mă alinte, să mă faca să fiu mai bun şi
mai plin de fericire, să pot apoi să-mpart la toți din Spiritul Crăciunului.
marți, 18 decembrie 2012
Miercurea fără cuvinte - Nimic?
După cum ştiți,
săptămana trecută laptopul meu şi-a luat adio de lume, lăsandu-mă fără
fotografiile mele minunate. Asta
înseamnă că cel puțin teoretic , azi nu aş avea nimic să vă ofer. Aşa să fie
oare ?
luni, 17 decembrie 2012
Pâine şi circ
Când am aflat că o să fac asta, mi-am desenat în
minte zeci de scenarii. Aveam în cap idei, metafore, epitete mii ca să descriu
ceea ce avea să se întâmple. Eram pregătit. Trebuia să fie o primă experienţă
nemaipomenită. Aşa a şi fost, numai că…
vineri, 14 decembrie 2012
S-a dus si el...
Cand l-am adus pentru prima data acasa, lumea a zis ca sunt
nebun. Ce imi trebuie mie, alta treaba nu am,
chiar era necesar sa am asa ceva? Nu am tinut cont de nimic, nu am vrut
sa aud de nimeni. Era decizia mea si stiam ca fac un lucru bun si de durata.
marți, 11 decembrie 2012
Miercurea fără cuvinte – Zmeură!(?)
Şi uite aşa, ȋn mijlocul iernii, ma ia pe mine pofta
şi mă face să visez şi să muşc din buze de plăcere numai când mă gândesc la
asta. O fi de vină dorul de casă, o fi de vină zăpada de afară, dar numai cât
m-am uitat la fotografie şi am şi mâncat-o din priviri. Aşadar, vă invit la…
zmeură!(?)
luni, 10 decembrie 2012
Ȋntâmplare cu final fericit(?) Partea a II a
Continuarea de aici
...Ȋn spatele meu oprise o maşină superbă. De la volan a
coborât un tip care ȋncerca să mă ridice cu forţa. Nu cred ca ştia cum să fie
grijuliu. I-am simţit mâinile tremurând. Omul era ȋn stare de soc. Din maşina
sa m-a vazut coborând panta ȋntr-o viteză nebună. A văzut mai apoi mişcările
mele nesigure şi in final momentul ȋn care am fost aruncat peste cap ȋntr-un
salt incredibil şi aproape ireal. M-am ridicat şi i-am spus că totul e ok. Nu
s-a ȋntâmplat nimic. Mi-e bine. Din genunchi, prin ruptura proaspătă a blugilor,
curgea sânge.
duminică, 9 decembrie 2012
Intâmplare cu final fericit(?) (partea I )
Mulţi dintre voi stiţi deja că la sfârşitul lunii august
mi-am rupt mâna dreapta. A fost un şoc pentru mine, o sperietură groaznică, pentru că, până ȋn momentul acela, aveam impresia că sunt indestructibil, ferit
de Dumnezeu şi protejat de soartă. Eram eu, un om neȋnfricat şi norocos, căruia
nimic rău nu i se poate ȋntâmpla vreodată. Ziua aceea avea ȋnsă sa ȋmi dovedească
ca oamenii sunt fragili, ca norocul nu ţine numai de tine şi că soarta are căi
misterioase de exprimare. Am să vă povestesc (ȋn două părţi) cum s-a ȋntâmplat, ce am
simţit şi mai ales ce am ȋnvăţat din această experienţă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)