Ma trezesc tulburat dupa un vis terifiant (Ar trebui sa incetez sa am astfel de vise. In fond, chiar am o viata linistita). O vorba din batrani spune ca privitul spre fereastra imediat dupa ce te trezesti din somn te face sa iti uiti complet visul. E adevarat. Insa doar daca nu constientizezi asta. Daca ai sa privesti la fereastra cu gandul ca vrei sa uiti, visul iti va reveni in minte mai obsesiv decat ar trebui. Nu e prima data cand scriu despre vise, insa e prima data cand ma trezesc din somn si imi doresc sa scriu despre ce am visat.
sâmbătă, 30 octombrie 2010
miercuri, 27 octombrie 2010
Altfel de bogatie
Statea relaxat pe un fotoliu catifelat si confortabil. Atat de confortabil incat ii venea sa adorma. De fapt cred ca atipise de cateva ori fara sa isi dea seama. Era de vis sau inca visa, avea probleme in a face diferenta intre vis si realitatea. Stia insa sigur ca era pe fotoliu in camera lui preferata, implinit si cu pofta de viata. In fata, un semineu unde focul ardea vesel, raspandind de jur imprejur umbre in pas de dans. Pe fereastra, zambind de dupa draperie, ii faceau cu ochiul zeci de flori care mai de care mai colorate. Langa fereastra, un bar cu oglinzi aurite pe margini si sculptate de un artist celebru. Paharele de cristal scanteiau in bataia focului si bauturile din sticle pareau vii.
duminică, 24 octombrie 2010
Dorinta mea e linistea!
Masina rula cu viteza pe sosea. In zare cerul portocaliu se contopea cu cenusiul asfaltului devenind nedefinit. Prin geamul deschis vantul se juca prin pletele fetei de la volan. In ochi i se citea stupoare. Nelamurire. Dispret si dezgust. Toate la un loc se rasfrangeau asupra piciorului care apasa cu putere pedala de acceleratie.
miercuri, 20 octombrie 2010
Plimbare de toamna
Cenusiul din cer s-a amestecat cu galbenul din frunzele cazute si cu rosul din amurg, transformandu-se intr-un albastru purpuriu. Musculite razlete s-au ridicat din locuri ascunse si au inceput un zumzait timid. Pasari tacute ieri au prins voce astazi si ciripitul lor a rasunat melancolic in susurul toamnei. Intr-un cadru de poveste va invit la o plimbare.
luni, 18 octombrie 2010
Artificii sentimentale
Am ajuns. Pe cer se vad urme de senin sclipind in stele razlete. Lumea e vesela si galagioasa. In jur, luminile se aprind precum un curcubeu in noapte. Sunt aici si orasul parca se trezeste la viata, umplandu-mi inima de bucurie. Aici, intr-o zi de ieri, am invatat sa confectionez vise si sa le imbin cu sperante. Am desenat idealuri si am inserat intre ele sentimente. Pentru prima data, aici am descoperit iubirea.
vineri, 15 octombrie 2010
Fara poveste
Amestecandu-mi timpul cu treburi serioase, mai mult sau mai putin previzibile in calatoria mea din aceasta saptamana, am omis involuntar in gandul meu sa imi creez o poveste. Astazi, cautand intr-un dosar cu rapoarte diverse imformatii, am gasit din intamplare cateva randuri pe care le-am scris candva in graba. Nu le-am pus cap la cap pentru a crea o poveste, nu le-am amestecat pentru a inventa o istorioara. Le-am lasat nelegate pentru ca fiecare dintre paragrafele de mai jos reprezentand o concretizare a sentimentelor mele din ultimele zile. Va las ca deobicei pe voi sa trageti concluziile.
duminică, 10 octombrie 2010
Traieste-ti visul
Mergea incet. Pasii refuzau sa se miste mai repede. Strangea in mana un biletel pe care il mototolise bine de tot. Abia se mai deslusea adresa scrisa cu o cerneala albastra.. Inainta timid, emotiile puternice ii ravaseau corpul. Se apropie de o librarie cu geamuri mari prin care se vedeau mai multi oameni agitati in fata unui om care statea relaxat la un birou. Se opri in fata vitrinii uriase si privi atent inauntru. Rafturi intregi erau pline cu o carte a carei coperta avea culori vesele. Ii citi numele si zambi, apoi tremura scuturata din nou de emotie. Isi aduna fortele, facandu-si curaj si intra. Clopoteii de la usa atintisera spre ea toate privirile. Geo incremeni. Omul de la birou se ridica si intinse bratul spre dansa:
joi, 7 octombrie 2010
Zborul spre soare
Va mai amintiti petitia mea de asta vara? Aceea in care va rugam sa semnati pe aripile unui zmeu pentru a-l inalta cu zambete in cautarea soarelui si cerului albastru? Da, stiu, atunci era vara si cald si ne speriam fara motiv de cativa nori. Si atunci am reusit sa inalt un zmeu si continuarea fericita am trait-o cu totii. Acum treaba e serioasa si toamna nu pare ca vrea sa dea inapoi.
marți, 5 octombrie 2010
Rolul meu in viata
De vreo saptamana ma port ciudat. Un nou vis incurcat m-a rascolit noaptea trecuta. Insa nu visul ma framanta. Habar nu am ce am visat. Cred ca totul e legat de decizia pe care trebuie sa o iau. Mai grav este ca mi-am amintit o intamplare petrecuta la inceputul verii si m-a cuprins un sentiment de teama. Sa fi fost cand soarele abia incepea sa isi incalzeasca zambete pe fetele noastre. Eram la servici si ziua trecea fara evenimente deosebite. Banalul orelor de dupa amiaza m-a impingea deobicei de la spate facandu-ma sa imi caut de lucru pentru a evita plictiseala.
vineri, 1 octombrie 2010
Octombrie decizional
Eram un licean copilaros care incerca marea cu degetul. Scapat de sub tutela parintilor, singur intr-un oras nou eram pe punctul de a ma afirma in viata. Incepeam o noau etapa, Eram sfios, speriat si neincrezator in mine. Ma aflam in fata unei provocari. O noua era incepea pentru mine. Viata avea sa se schimbe. Intregul meu univers avea sa se schimbe. Atunci nu mai eram un pusti ci deveneam adolescent. Faptul ca trebuia sa aleg pentru viitorul meu ma facea sa ma simt cineva. Sa devin responsabil. Cu o doza de noroc si mult entuziasm, am reusit sa iau deciziile corecte. Octombrie m-a gasit vesel fericit prin decizia luata. Atunci octombrie a inceput cu fast. Dar asta a fost acum zece ani.
duminică, 26 septembrie 2010
Vreau acasa!
Statea cu fata in sus privind catre cerul senin. Din iarba deasa de unde era intins putea sa isi imagineze norii sub orice forma. Acum insa privirea ii cazu pe varful muntelui ce se inalta semet dincolo de gardul inalt. Ar fi vrut sa se ridice si sa plece, insa a ales pe moment sa se bucure din plin de ultimele raze de soare. Venea toamna. Simtea pamantul sub el mai rece ca deobicei. Inchise ochii si isi aminti zapada din iarna trecuta. Amintirea nu era chiar pe placul lui. Era friguros din fire. Ar fi stat toata ziua la soare fara sa faca nimic altceva. Nimic in afara de alergat. Alergatul era scopul lui in viata. Cand alerga se simtea liber. Se ridica in picioare pregatit sa evadeze. Era un soricar de talie medie. Un catel frumos dupa cum il alintau stapanii lui. Insa nu si cuminte. Nu intotdeauna. Curtea e imensa si are loc suficient de alrgat, insa dincolo de gardul care il oprea sa iasa simtea ca universul e urias. Si el trebuia sa il exploareze. Sa alerge pana sus pe varful de munte care il chema mereu.
joi, 23 septembrie 2010
Scrisoare catre tine
nu ti-am mai scris de mult. De fapt ti-am scris, dar tu nu stii . Pe zeci de coli albe am incercat sa-ti vorbesc. Te-am intrebat de dorinta, te-am intrebat de iubire, evitand sa vorbesc de durere. Apoi am inteles ca nu trebuie sa te intreb nimic ci sa iti spun despre mine. Sa iti povestesc ce-am mai facut, pe unde am fost, ce colt de munte am mai urcat cautand sa ating cerul, pe ce plaja m-am jucat cu razele de soare in nisipul fin sau unde am mai petrecut cu prietenii. Vara s-a dus si au ramas in urma doar amintiri pline de farmec si voie buna. Calatoriile mele au fost asa cum mi-am dorit, prietenii mi-au fost veseli si mereu aproape. Dar nu ti-am scris nimic din toate astea. Si daca am scris am aruncat foile pentru ca nu am avut curajul sa iti spun.
marți, 21 septembrie 2010
Final... de legenda
Va amintiti ca am plecat la drum spre varfuri inalte de munte? Si am poposit la gura unei vai adanci admirand o floare de colt. Si din senin a aparut un batran care ne-a spus o poveste. Despre un regat prietenos cu imparatul si imparateasa ce aveau o fiica deosebita, despre faptul ca fiica s-a indragostit de un om din popor si a fugit in inaltul muntilor. Sporind misterul m-am oprit aici. Apoi am pus la contributie imaginatia voastra si am luat cu bucurie cate putin de la fiecare adaugand la finalul pe care deja il aveam scris. De la eram clopotel am luat conceptul unei decizii puternice, de la Vanesa am luat nemurirea, de la Mystic am luat sacrificiul, de la Claudia - dezamagirea, de la memori3s am ales magia si de la Alis renasterea. Imbinand ideile voastre, iata continuarea povestii in forma ei finala:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)