Casa aia era de fapt o camera. Patru pereti de cărămida
veche și roasă, prost tencuita și un acoperiș de azbest deasupra sustinut de
bolovani im potriva vântului. Usa de tabla, casa fără ferestre. Înăuntru, aerul
era aproape fierbinte, doar ca pe jos era racoare. Pamantul ala negru si
batotorit de atatea corpuri care s-au intins de-atatea ori peste el, tinea
rece. Nu exista podea la fel cum nu exista nici o piesa de mobilier. Nici masa,
nici scaun, nici pat pe care sa doarma cineva. Dulapul era inutil, toate
hainele lor erau doar cele pe care le purtau in fiecare zi si le spalau sambata,
in raul care curgea in apropierea mahalalei. De tavan, intr-un colt de tabla
era atarnat un cabu cu o dulie la capat si un bec difuz. Il aprindeau doar
noaptea cand mancau. Nu aveau nici un motiv sa il tina aprins in alte conditii.
Peretii sunt tot din caramida roasa si pe intuneric si pe lumina.
Electricitatea era singurul motiv care le amintea, odata pe zi, la fel ca si altor cateva zeci de mii de
oameni care traiau in mahala, ca viata lor ar trebui sa fie altfel. Numai ca
becul ala lumina a iluzie. Tehnologia si confortul nu s-au inventat pentru oameni ca ei.
duminică, 19 aprilie 2015
marți, 7 aprilie 2015
Atunci cand mi-am infipt singur crucea-n pamant
E ciudat cum uneori
Il gasesti pe Dumnezeu fara sa Il cauti, fara sa Il chemi, fara sa crezi macar
ca exista. Fara sa stii, fara sa vrei, fara sa ai habar ca L-ai intalnit. Doar
asa, intr-o clipa, cand iti ploua mai tare in viata, clipesti si inima ti se
umple din nou de speranta.
miercuri, 25 martie 2015
Definitia tacerii din mine
Stau mut in fata foii albe si cuvintele refuza sa se asterne
pe hartie desi mintea mi-e plina de ele.
Poate maine. Ma joc cu timpul botind
hartia in cocoloase aruncate la intamplare.
Definitie pentru tacere nu
exista atunci cand povestile refuza sa
devina realitate. E doar negarea din mine. Ce a fost ieri, in fiecare zi, mi-a desenat in suflet viata.
Azi trece trist in soapte mute. Maine vine mereu sigur si singur.
sâmbătă, 20 decembrie 2014
In anul care-a fost
Mergeam pe drum si intunericul se revarsa peste mine. Nu
eram constient de lungimea soselei, asa cum nu stiam nici unde e capatul
drumului pe care am ales sa ma indrept. In orizont, invalmasiti in negura,
norii se repezeau peste zari, facand imposibil de realizat unde se termina
cerul si incepea pamantul. Totul era doar o noapte flamanda care musca din mine
proportional cu marimea pasilor mei. Ma afundam spre necunoscut.
marți, 2 decembrie 2014
Cântec pentru copiii lumii
Dacă cineva mi-ar fi spus acum doi ani că ȋntr-o
zi voi dona o sumă importantă de bani ȋn scopuri umanitare probabil aş fi râs şi aş fi crezut
că dacă aş avea bani să donez ȋnseamnă că voi fi bogat.
miercuri, 26 noiembrie 2014
miercuri, 19 noiembrie 2014
miercuri, 12 noiembrie 2014
miercuri, 5 noiembrie 2014
miercuri, 29 octombrie 2014
miercuri, 22 octombrie 2014
luni, 20 octombrie 2014
Mandrie nationala
- Buna, ce faci?
- Abia m-am intors.
- Dar nu ti-a fost bine?
- Ba da, intr-un anume fel.
- Cum e acolo? Cum sunt oamenii?
- Mare majoritate sunt egoisti, ignoranti si plini de
indiferenta…
- Aha, cam ca la noi, adica.
- Nu e ca la noi. Noi suntem altruisti, ne respectam unii pe
altii. Suntem prieteni. Intr-un anumit fel suntem fericiti.
- Nu stii nimic, ai fost plecat, ai uitat cum e acasa. Aici
nu sunt oameni fericiti.
- Si daca ai sti…!!!
miercuri, 15 octombrie 2014
Miercurea fara cuvinte - Papagalul tricolor
Oare papagalii romani sunt patrioti sau umbla, doar asa, cu cioara vopsita?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)