După cum ştiți,
săptămana trecută laptopul meu şi-a luat adio de lume, lăsandu-mă fără
fotografiile mele minunate. Asta
înseamnă că cel puțin teoretic , azi nu aş avea nimic să vă ofer. Aşa să fie
oare ?
marți, 18 decembrie 2012
luni, 17 decembrie 2012
Pâine şi circ
Când am aflat că o să fac asta, mi-am desenat în
minte zeci de scenarii. Aveam în cap idei, metafore, epitete mii ca să descriu
ceea ce avea să se întâmple. Eram pregătit. Trebuia să fie o primă experienţă
nemaipomenită. Aşa a şi fost, numai că…
vineri, 14 decembrie 2012
S-a dus si el...
Cand l-am adus pentru prima data acasa, lumea a zis ca sunt
nebun. Ce imi trebuie mie, alta treaba nu am,
chiar era necesar sa am asa ceva? Nu am tinut cont de nimic, nu am vrut
sa aud de nimeni. Era decizia mea si stiam ca fac un lucru bun si de durata.
marți, 11 decembrie 2012
Miercurea fără cuvinte – Zmeură!(?)
Şi uite aşa, ȋn mijlocul iernii, ma ia pe mine pofta
şi mă face să visez şi să muşc din buze de plăcere numai când mă gândesc la
asta. O fi de vină dorul de casă, o fi de vină zăpada de afară, dar numai cât
m-am uitat la fotografie şi am şi mâncat-o din priviri. Aşadar, vă invit la…
zmeură!(?)
luni, 10 decembrie 2012
Ȋntâmplare cu final fericit(?) Partea a II a
Continuarea de aici
...Ȋn spatele meu oprise o maşină superbă. De la volan a
coborât un tip care ȋncerca să mă ridice cu forţa. Nu cred ca ştia cum să fie
grijuliu. I-am simţit mâinile tremurând. Omul era ȋn stare de soc. Din maşina
sa m-a vazut coborând panta ȋntr-o viteză nebună. A văzut mai apoi mişcările
mele nesigure şi in final momentul ȋn care am fost aruncat peste cap ȋntr-un
salt incredibil şi aproape ireal. M-am ridicat şi i-am spus că totul e ok. Nu
s-a ȋntâmplat nimic. Mi-e bine. Din genunchi, prin ruptura proaspătă a blugilor,
curgea sânge.
duminică, 9 decembrie 2012
Intâmplare cu final fericit(?) (partea I )
Mulţi dintre voi stiţi deja că la sfârşitul lunii august
mi-am rupt mâna dreapta. A fost un şoc pentru mine, o sperietură groaznică, pentru că, până ȋn momentul acela, aveam impresia că sunt indestructibil, ferit
de Dumnezeu şi protejat de soartă. Eram eu, un om neȋnfricat şi norocos, căruia
nimic rău nu i se poate ȋntâmpla vreodată. Ziua aceea avea ȋnsă sa ȋmi dovedească
ca oamenii sunt fragili, ca norocul nu ţine numai de tine şi că soarta are căi
misterioase de exprimare. Am să vă povestesc (ȋn două părţi) cum s-a ȋntâmplat, ce am
simţit şi mai ales ce am ȋnvăţat din această experienţă.
miercuri, 5 decembrie 2012
Pregătiţi de sărbători?
Ajungeam acasă grăbit şi mă duceam direct ȋn camera mea. Mă schimbam
de haine şi până seara lăsam emoţia să pună stăpânire pe mine. Ȋmi ştergeam
apoi ghetuţele, le aranjam frumos, uneori făceam şi câte o fundă uriaşa la sireturi.
Stăteam la pândă o vreme şi adormeam ȋntr-un târziu cu visele pline de poveşti
de sărbători de iarnă.
marți, 4 decembrie 2012
Miercurea fără cuvinte – Dimineaţă cu soare
Ar fi ruşinos din partea mea să admint că nu am cuvinte
pentru ceeea ce am văzut astăzi, ȋnsă ȋn dimineaţa asta zeii au mărit
intensitatea mingii de foc, au trimis străjeri ȋmbrăcaţi ȋn roşu de o parte şi
de alta a muntelui şi apoi au lăsat soarele să muşte din cer precum iubirea se
ȋnfruptă din inimă. Şi dacă tot a răsărit peste noi din toate părţile
infinitului celest, să ne bucurăm ȋmpreună de o zi sublimă.
sâmbătă, 1 decembrie 2012
Sunt român!
- Where are you from? (De unde eşti?)
- Romania! Have you been there? (Ai fost acolo?)
- Romania? No! Never! (România? Nu! Niciodată)
- Too bad! It’s a
beautiful country with beautiful people! (Păcat! E o ţară frumoasă cu oameni
frumoşi!)
marți, 27 noiembrie 2012
Miercurea fără cuvinte – prin nămeţi
Ȋn orizont, un pictor şi-a aşezat norii pe şevalet şi a
picurat din albastru peste cer şi zăpadă. Mă ȋnfăşor ȋntr-o feerie ameţitoare
şi ȋmi las gândurile să plutească. Iarna, acoperit de nea, ȋmi ţin amintirile
la cald şi visele ȋn zbor fără teamă de ȋnălţimi şi doar cu voie bună. Vă doresc să aveţi
şi voi mereu inima caldă!
joi, 22 noiembrie 2012
Nu vrei să fii tu?
Privesc afară cum ninge timid şi gândul mă fură departe. Mă
rătăcesc printre fulgi şi mă amestec prin vijelia albă, ȋmprăştiat de vânt ȋn
toate direcţiile. Amintirile aleargă cu mine şi nu mai ştiu dacă le-am ȋntâlnit
acum sau doar am vrut să scap de ele. Ȋn magicul alb, mai răzbate uneori o
lumină. Ȋn corpul meu inghetat de frig, mai tresare şi acum căldura dragostei
ce o port mereu ȋn suflet.
marți, 20 noiembrie 2012
Miercurea fără cuvinte – Descoperă-mi…
Mă aprind peste zare, mă ȋntind cu văpai, mă desprind dintre
umbre ȋn misterioasele văi. Descoperă-mi cerul, să simt că trăiesc,
descoperă-mi inima, să simt că iubesc. Un colţ de senin să mai vad şi să sper,
un zâmbet mai vreau, din nou, ca să cred.
Dezbracă-mă de alb şi dă-mi culoare, albastru din cer şi roşu din soare.
sâmbătă, 17 noiembrie 2012
Respir adânc
Încăperea în care am intrat era ca o cabină de lift. Nu
ştiam de ce intru acolo, motivul nu părea deloc important. Înăuntru, pereţii
erau din pal, acoperiţi cu o vopsea albă şi netedă. Tavanul era aproape,
apăsător, iar un bec difuz răsfrângea peste noi o lumină rece.
- Ai să vezi, sus e mai cald, răsună o voce sinistră, în
timp ce uşa cabinei se trânti în spatele nostru.
Până să vorbească nici nu am ştiut că nu eram singur. Omul,
mai înalt decât mine, nu încăpea pe de-a întregul în lift şi din această cauză
stătea ghebos şi cu capul înclinat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)